Legenda oglinzii sparte
De mii de ani, oamenii din toate colţurile lumii sunt convinşi că, dacă vor sparge o oglindă, sigur vor avea ghinion. Încă dinainte ca oglinda să fi fost inventată, se credea că orice suprafaţă reflectantă este „înzestrată cu puteri magice“. Omul primitiv care îşi vedea imaginea reflectată în apa unui lac sau a unei bălţi era tentat să creadă că este vorba despre alt „eu“. Ca atare, orice „defecţiune“ a reflexiei persoanei sale era interpretată ca un pericol pentru propria sănătate. Această credinţă a devenit tot mai puternică odată cu inventarea oglinzii. Văzându-şi propria imagine distrusă şi frântă în fragmentele unei oglinzi sparte, tendinţa de a crede în posibile consecinţe negative devenea tot mai răspândită. Cei care au „decis“ că o oglindă spartă poate aduce cu sine şapte ani de ghinioane au fost romanii. În acea epocă, a existat convingerea potrivit căreia viaţa s-ar reînnoi din şapte în şapte ani. Având în vedere că o oglindă spartă însemna că sănătatea a fost puternic afectată, s-a ajuns la concluzia că erau necesari şapte ani pentru a reveni la forma de dinainte de „marele incident“.
Cum a apărut „&“?
Simbolul & („e“ comercial) este rezultatul unirii celor două litere din conjuncţia latină „et“. Unul dintre primele exemple de „&“ apare pe un papirus din anul 45 d.Hr., care demonstrează legătura dintre majusculele E şi T. Aceeaşi combinaţie apare şi pe inscripţiile din Pompei (79 d.Hr.). Documentele ulterioare demonstrează în schimb combinaţia minusculelor. Iniţial, unirea dintre aceste două litere era doar un mod de scriere mai rapid, însă, odată cu trecerea timpului, a început să semene cu un simbol. În Evul Mediu, această combinaţie devenise deja un element fix al scrierii.
